Ziua Armatei-25 octombrie- avanpremiera

Lumea in scoala ta- Elvetia

Numerele vesele

Parintele trebuie sa stea langa copil cand isi face temele?

 Parintele trebuie sa stea langa copil cand isi face temele?

 Cadrele didactice recomanda ca, mai ales in primul semestru al clasei intai, parintii sa se afle in preajma copilului cand acesta isi realizeaza temele.
            
Cum poti face acest lucru?
•    Ajuta-l pe copil sa isi organizeze timpul pentru teme si cel pentru joaca. Estimati impreuna cat timp ii ocupa temele si decideti in ce interval de timp le va realiza.
•    Nu realiza in locul lui o sarcina pe care o poate realiza singur si mai ales, nu face tema in locul lui, oricat de tentant ar fi. Da-i indrumari prin care sa ajunga singur sa rezolve exercitiul sau problema.
•    Cand verifici tema, scoate in evidenta aspectele realizate corect de catre copil si incurajeaza-l pentru ele. Apoi vorbeste-i despre greselile facute, indrumandu-l catre descoperirea si corectarea lor.
•    Evita sa rupi foaia si sa ii ceri sa reia tema de la inceput, sa il certi atunci cand a gresit ceva sau sa ii arati direct cum se face corect.
•    Incurajeaza-l atunci cand isi face tema singur.

Ce sta in spatele deciziei parintilor de a sta langa copii atunci cand acestia isi fac temele?
De obicei, modul in care parintele abordeaza problema are legatura cu trecutul si experienta lui de copil. Unii parinti spun:
•    “Pe mine nu m-a ajutat nimeni si m-am descurcat foarte bine.”
•    “Nu am avut cui sa cer ajutor, desi aveam nevoie.”
•    “Parintii mei nu ma lasau sa fac nimic singur, voiau mereu sa fac asa cum spuneau ei.”
•    “Cand eram mic, nu m-as fi descurcat fara bunica mea care m-a ajutat enorm”

In plus, unii parinti se tem ca cel mic nu va reusi, ca nu este capabil, au ambitia de a-l vedea premiant sau de a fi foarte bun la o anumita materie. Aceste temeri se transmit, de multe ori inconstient copiilor, facandu-i nesiguri si afectandu-le rezultatele scolare. Perfectionismul parental il poate determina pe copil ca, atunci cand va obtine rezultate mai mici decat cele asteptate, sa fie descurajat si nemotivat sa invete.

Decizia parintilor de a sta langa copil si de a-l supraveghea tot timpul cat isi scrie temele apare si atunci cand copilul refuza sa isi faca temele. In cazul in care te confrunti cu aceasta situatie, este bine sa afli ce se ascunde in spatele refuzului copilului si sa il ajuti sa depaseasca dificultatile pe care le intampina.

Cea mai buna varianta de a trata aceasta situatie este cea in care esti alaturi de copil, ii intelegi ritmul si il sustii sa devina independent, incurajandu-l si ajutandu-l sa aiba experiente pozitive legate de temele pentru acasa.

In concluzie, temele pentru acasa sunt responsabilitatea copilului, insa cel putin la inceput, ii va prinde bine sa te stie aproape in caz ca are nevoie de ajutor. Insa adevaratul ajutor pe care il poti oferi copilului tau este sa il incurajezi sa devina independent si responsabil:).

16 SEPTEMBRIE 2013

Structura anului scolar 2013-2014

     

            Anul scolar 2013-2014 va incepe pe data de 1 septembrie 2013 si se va incheia pe 31 august 2014, insumand 36 de saptamani de cursuri, adica 176 de zile lucratoare, potrivit Ordinului Ministerului Educatiei Nationale nr. 3818/03.06.2013 privind structura anului scolar 2013-2014 publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 430, din 15 iulie 2013.

Conform prevederilor cuprinse de actul normativ, cursurile pentru anul scolar 2013-2014 vor debuta oficial la 16 septembrie (in perioada 1-16 septembrie doar cadrele didactice se vor prezenta la unitatile de invatamant) si se vor incheia la data de 20 iunie 2014, anul scolar fiind structurat dupa cum urmeaza:

Semestrul I 
Cursuri – luni, 16 septembrie 2013 – vineri, 20 decembrie 2013
In perioada 2 - 10 noiembrie 2013,  clasele din invatamantul primar si grupele din invatamantul prescolar sunt in vacanta

Vacanta de iarna – sambata, 21 decembrie 2013 – duminica, 5 ianuarie 2014

Cursuri – luni, 6 ianuarie 2014 – vineri, 31 ianuarie 2014

Vacanta intersemestriala – sambata, 1 februarie 2014 – duminica, 9 februarie 2014

Semestrul al II-lea 
Cursuri – luni, 10 februarie 2014 – vineri, 11 aprilie 2014

Vacanta de primavara – sambata, 12 aprilie 2014 –  marti, 22 aprilie 2014

Cursuri – miercuri, 23 aprilie 2014 – vineri, 20 iunie 2014

Vacanta de vara – sambata, 21 iunie 2014 – duminica, 14 septembrie 2014

MEN a decis sa acorde cadrelor didactice si elevilor inca o zi libera pentru perioada sarbatorilor pascale, respectiv ziua de marti, 22 aprilie 2014.

Ce tip de inteligenţă are copilul meu?

            Toți copiii sunt diferiți și au înclinații diferite. Unii copii sunt fascinaţi de sunetele din mediul înconjurător şi de muzică, alţii se orientează bine în spațiu, alţii au o dexteritate foarte bună, iar alţii sunt empatici şi relaționează foarte uşor cu cei din jur. Toate acestea țin de tipul de inteligență predominant, despre care puteți afla mai multe informații citind rândurile de mai jos.

               Cel care a vorbit prima dată despre teoria inteligenţelor multiple a fost psihologul şi profesorul Howard Gardner, care vorbeşte în 1983 despre 7 tipuri de inteligenţă de bază la care, în timp, continuând cercetările mai adaugă încă două, ajungându-se astfel la 9 tipuri de inteligenţă.

Inteligenţa lingvistică (verbală) – aceasta reflectă abilitatea de a utiliza cuvinte, de a învăţa limbi străine, de a spune poveşti, de a face jocuri de cuvinte, de a-şi aminti numele persoanelor pe care le-a cunoscut, numele locurilor. Copiii a căror inteligenţă lingvistică este mai dezvoltată

gândesc mai degrabă în cuvinte decât în imagini. Mai tarziu, aceşti copii aleg de obicei să fie scriitori, jurnalişti, sociologi, profesori, poeţi, avocaţi.

Moduri în care puteţi dezvolta inteligenţa lingvistică a copilului: cititindu-i, povestiţi împreună o întâmplare, un film, un basm.

Inteligenţa logico-matematică – acest tip de inteligenţă implică o bună abilitate a copilului de a utiliza numere, de a face diferite operaţii matematice, de a rezolva probleme abstracte. Copiii la care predomină acest tip de inteligenţă pun multe întrebări, vor să înţeleagă cum funcţionează lucrurile din jurul lor. Când cresc, aceşti copii sunt atraşi de profesii ce implică lucrul cu numerele devenind contabili, economişti, matematicieni, oameni de ştiinţă, biologi, chimişti.

Moduri în care puteţi dezvolta inteligenţa logico-matematică a copilului: stimulându-i curiozitatea şi implicându-l în jocuri interesante cu numere și cifre sau de tip puzzle, sudoku.

Inteligenţa vizuală – implică gândirea în imagini, mai puţin în cuvinte, abilitatea de a se orienta bine în spaţiu, de a reţine locurile pe unde merge. Copiii cu inteligenţă vizuală au capacitatea de a percepe culorile, liniile, formele, spaţiul şi relaţiile dintre aceste elemente. Ei pot vizualiza şi repezenta grafic imagini în spaţiu. Memoria spaţiala a acestor copii este foarte bine dezvoltată. Când cresc, aceşti copii se orientează de obicei spre meserii precum cartograf, artist plastic, arhitect, sculptor, designer grafic şi de interioare.

Moduri în care puteţi dezvolta inteligenţa vizuală a copilului: ducându-l să viziteze galerii de artă, implicându-l în jocuri care încurajează exprimarea prin culori şi forme de tip desen, pictură, modelaj.

Inteligenţa kinestezică – predominarea acestui tip de inteligenţă implică abilitatea de a controla şi interpreta mişcările corpului, de a manevra obiecte, de a utiliza limbajul corpului pentru a exprima trăiri emoţionale. Aceşti copii sunt mai pricepuţi la a face ceva fizic care implică mai degrabă mişcare decât ceva static, „plictisitor” cum ar fi să citească sau să asculte. Aceşti copii au o bună coordonare mână-ochi, o bună dexteritate manuală, o mobilitate corporală foarte bună putându-şi mişca corpul aşa cum doresc. Când cresc pot sa devină dansatori, atleţi, gimnaşti, dar şi chirurgi, având în vedere dezvoltarea mişcărilor de fineţe.

Moduri în care puteţi dezvolta inteligenţa kinestezică a copilului: vizionarea unor programe artistice atrăgătoare pentru copil, încurajarea privind exprimarea prin dans, acest lucru implicând şi stimularea inteligenţei muzicale deopotrivă. Orice joc care implică coordonarea mişcărilor, conştientizarea lor este bun pentru stimularea acestui tip de inteligenţă.

Inteligenţa muzicală – aceşti copii la care predomină inteligenţa muzicală au o mare sensibilitate la sunete, muzică, tonuri şi ritm, ei având şi capacitatea de a răspunde emoţional la aceşti stimuli. De la vârste relativ mici aceşti copii reţin şi recunosc cu uşurinţă partituri muzicale, compun cântecele. Ei iubesc muzica şi învaţă să cânte la instrumente imitând şi memorând sunete. Sunt sensibili la sunetele ambientale precum clopoţei, cântecul greierilor, sunetul picăturilor de apă, foşnetul frunzelor. Aleg să fie compozitori, DJ, pianişti, violonişti sau să interpreteze la alte intrumente muzicale.

Moduri în care puteţi dezvolta inteligenţa muzicală a copilului: să asculte muzică, să cânte atunci când îi face plăcere, să imite diferite sunete din natură, sa urmărească CD-uri de animaţie cu fond muzical.

Inteligenţa interpersonală – este abilitatea de a relaţiona şi de a înţelege emoţiile şi intenţiile celorlalţi. Copiii cu inteligenţă interpersonală superioară învaţă cel mai bine lucrând alături de ceilalţi. Aceşti copii sunt extraverţi, le place să înveţe şi să lucreze împreună cu ceilalţi copii şi de obicei sunt lideri, formali sau informali. Ei relaţionează şi empatizează uşor cu cei din jur. Când cresc pot alege să devină lucrători sociali (asistenţi sociali), politicieni, antreprenori, lucrează în servicii de relaţii cu clienţii, în resurse umane. Au deprinderi de comunicare verbală şi non-verbală.

Moduri în care puteţi dezvolta inteligenţa interpersonală a copilului: încurajându-l să se joace şi să comunice cu ceilalţi copii, ducându-l la sporturi care implică jocul în echipă, la ateliere de dezvoltare personală, de comunicare, de socializare.

Inteligenţa intrapersonală – copiii la care predomină acest tip de inteligenţă au o mare capacitate de introspecţie, de explorare interioară, de a se autoînţelege şi autoevalua. Aceşti copii sunt mai degrabă introverţi, aplecaţi spre sine, învaţă cel mai bine fiind singuri.

Mai târziu, devenind adulţi, ei aleg de obicei să fie scriitori, filosofi, psihologi, cercetători.

Moduri în care puteţi dezvolta inteligenţa intrapersonală a copilului: oferindu-i timp şi spatiu în care să îl învăţăm să se asculte, sa reflecteze asupra a ceea ce simte, sa îl învăţăm despre emoţii, despre explorarea lumii interioare.

Celelalte tipuri de inteligenţă adaugate mai târziu de profesorul Gardner sunt:

Inteligenţa naturalistă – aceşti copii învaţă cel mai bine din contactul direct cu natura. Le place să stea în aer liber, să călătorească şi să studieze natura, să ordoneze şi să clasifice elemente din natură, să facă proiecte la ştiințe naturale. Când cresc aleg de obicei sa fie ecologişti, zoologi, botanişti, geologi.

Moduri în care puteţi dezvolta inteligenţa naturalistă a copilului: făcând împreună cu cei mici excursii în natura, studiind plantele, animalele, natura în ansamblul ei.

Inteligența existenţială – profesorulGardner explică inteligenţa existenţială ca fiind capacitatea de a exprima şi analiza așa numitele întrebări “existenţiale” precum: cine suntem noi? de ce murim? de ce suntem aici? menţionând că acest concept de “existenţă” e la fel de strâns legat de cel de “credinţă” ca şi de cel de “identitate“.

Acest tip de inteligenţă se dezvoltă în timp şi practic este o îmbinare în doze mai mari sau mai mici a celorlalte, plus încă ceva ce luăm din experienţa noastră de viaţă. Probabil abia spre adolescenţă când sunt în căutarea sensului vieţii si a identităţii personale, „copiii” vor începe să îşi pună întrebări existenţiale!

Vedeţi acum că nu trebuie să vă faceţi prea multe probleme dacă cel mic nu tolerează prea bine științele exacte sau învățarea pe de rost a poeziilor. Cu siguranţă dacă le oferiţi copiilor ocazia de a se exprima şi de a face mai des ceea ce le place veţi descoperi că poate cea mică este o bună povestitoare, ori o bună dansatoare/coregrafă sau că cel mic are potenţial de a fi un bun geolog, ori un bun sculptor. Daţi-le copiilor ocazia să experimenteze, să descopere lumea, ramâneţi alături de ei să îi sfătuiţi atunci când au nevoie şi vă cer asta şi în mod sigur vă vor arăta care este calea potrivită pentru ei.

 Resurse: http://howardgardner.com